just me

....

2011-07-04T04:38:00.000-07:00

In ce lume am ajuns sa traim cu totii? Unde ne-am pierdut, pe ce drum am luat-o si de ce? Totul se reduce la alergarea asta nebuna dupa bani, dupa faima, dupa a fi interesant, a fi placut, a fi popular, a fi in mjlocul evenimentelor. Ne pasa mai mult de lucrurile care nu sunt importante decat de oameni si de noi. Ne pasa mai mult de lucruri desi recunoastem, cu jumatate de gura ce-i drept, ca nu lucrurile ne fac fericiti. Cautam si uneori gasim solutii pentru orice dar se pare ca nu gasim solutia ideala pentru fericirea noastra. Sustinem sus si tare in fata celorlalti ca suntem fericiti dar de fapt ne-o spunem noua ca sa ne credem pe noi insine. Viata e o lupta continua si de fapt la un moment dat nu o mai percepem ca pe una, ajungem sa credem ca asa e ea: viata=lupta, cu cine si de ce nu mai conteaza; cu noi, cu tentatiile, cu demonii nostri, cu oamenii apropiati, cu oameni necunoscuti, cu societatea, cu guvernul, cu frigul, cu bancile, cu creditele, cu caldura, cu fricile noastre, cu toti si cu toate, un razboi total cu teama de a fi fericit cu putin.

constant

2011-04-18T09:35:00.000-07:00

Ascult muzica tare, ca sa nu mai imi aud gandurile dar parca incep sa se miste mai repede si in aceeasi directie,inchid ochii si chem noaptea ca sa se opreasca si n-am nici o sansa nici asa, apari si acolo, ies afara, ma intalnesc cu lumea, stau in casa si ma inchid in mine, mananc sau nu, fumez, beau, merg mai departe, degeaba, orice as face pare decat degeaba, esti o constanta langa mine. Ma cert si ma iert mai intai pe mine si apoi pe tine si-apoi merg mai departe, te vad si esti invizibil, invizibil in mine si in afara mea, peste tot cu mine si nicaieri cu mine. Imi zic ca ar trebui sa ma opresc si o fac pentru un timp, dar ma opresc si te caut in tot, in orice melodie, in orice semn, in orice cuvant si in orice loc. Pur si simplu nu am scapare nici in mine, nici in afara mea, nici prin mine si nici prin tine. Nici nu mai are rost sa intreb cum fac sa dispari, nimeni nu cred ca stie raspunsul si chiar daca ar sti si mi l=ar spune nu l-as baga in seama pentru ca am devenit dependenta de a te sti peste tot in mine.

In memoriam

2010-11-10T03:11:00.000-08:00

Scriu despre tine cu gandul ca dat afara tot ceea ce simt nu o sa ma mai doara atat de tare. Imi doresc sa nu fi trebuit sa incerc aceasta terapie doar ca sa nu ma mai doar atat plecarea ta.
Un ghemotoc mic si maro cu doi ochi mai mari decat lumea. Nestiutor si cersetor de iubire de parca mureai fara ea. In viata mea zi de zi, cateodata iti dadeam atentie, cateodata nu imi ardea, cateodata te certam si tu cateodata te razbunai pe mine dar tot timpul imi dadeai atata iubire cat sa am pe tot restul zilei. In rest, din viata alaturi de tine timp de 3 ani am numai amintiri frumoase, dulci ca o zi de toamna asa cum era si culoarea ta: maimutica mea draguta si amuzanta care abia ma astepta sa vin acasa si sarea de nebuna 10 minute de bucurie, maimutica mea dulce care era extrem fericita cand ieseam in parc toti 3, care avea placerea sa se joace cu maidanezii si numai cu ei, care facea tura Herastraului intocmai ca oamenii mari, care ne astepta in masina cand noi luam masa in restaurant, care ne privea si ne zambea cu ochii ca 2 margele negre, care isi cauta giuca si se muta cu patul in forma de pisica prin toata casa numai sa fie aproape de noi. Nu vreau sa ma gandesc ca nu mai esti, vreau doar sa ma gandesc ca esti plecata undeva si o sa vii mai tarziu. Te iubesc mult si pentru totdeauna ai un loc mare de tot in sufletul meu.

am ceva cu voi

2010-10-26T03:44:00.000-07:00

N-am nimic cu tine, am ceva cu mine, nu mai imi convine de mine si imi vine sa ma scuip, sa ma scuip afara din mine si sa traiesc mai departe goala pe dinauntru de mine. M-am saturat sa mai filozofez si sa ma intreb si sa ascult toti idiotii. Imi vine sa umblu tot timpul cu casti in urechi si cu ochelari negri pe ochi, sa nu mai ascult si sa nu mai vad. N-am nimic cu voi, am ceva cu mine, am ceva cu mine si cu rolul absurd pe care il joc, am ceva cu lumea in care traiesc si cu lumea care traieste in mine, am ceva cu faptul ca nu mai e vara ci e toamna, am ceva cu cei care m-au lasat aici si nu mai vin inapoi, am ceva cu voi si nu stiu cum sa incep sa va spun, mai bine va spun ca n=am nimic cu voi, am ceva cu mine!

Ce am fost, ce suntem, ce trebuia sa fim, ce vom fi?

2010-10-26T03:01:00.001-07:00

Am fost mici, nestiutori, repeziti, frumosi, inocenti, soimi ai patriei, pionieri... Apoi am fost rebeli, rockeri, punkeri, agitati, tristi, neintelesi, cu vise mari, cu vise mici, am zis ca facem, ca dregem, ca schimbam, ca noi nu acceptam, ca noi nu vrem, ca noi nu o sa fim ca ei... doar vise...Apoi am fost scarbiti, am plecat, ne-a fost dor, ne-am intors, am fost din nou un fel de pioneri, am incercat, am strans din dinti, n-am mai zambit fals, am fost pusi pe cearta, pe hartza, nu ne-a convenit sistemul, nu ne-a interesat, ba ne=a interesat, ne-am certat, ne-am impacat, am luat=o de la capat. Acum suntem mari, nestiutori, lenti, ne intereseaza, ba nu ne intereseaza, avem rate, avem familii, avem case, zambim fortat, ne oprim dar nu ne uitam, mergem mai departe...mergem toti in acelasi loc asa ca de ce sa ne mai agitam.

....

2010-06-21T03:09:00.000-07:00

Imi placi mai mult atunci cand ploua,
As putea sa ma imbat cu mirosul tau

As putea sa te inspir cu totul
Si sa te las sa plutesti in mine

Ce-ai zice daca nu ti-as mai da drumul afara
Ai putea sa traiesti in mine tot timpul?

Ai putea sa razi si sa plangi in mine?
Ai putea sa traiesti in mine cand ploua?

cuvinte

2010-03-01T12:24:00.000-08:00

Propavaduiesc vorbele si cred in ele cu toata puterea, dar cateodata nu pot sa le gasesc nici in adancul meu, nici in cei de langa mine...si atunci ma pierd, atunci cand nu-mi gasesc cuvintele si sovai in fata cuiva cu care puteam vorbi mai ieri. Ce e de facut? Imi caut vorbele peste tot: le caut in vant, le caut acolo unde le-am inghitit,le caut printre cele spuse la nervi, le caut printre cele aruncate la misto, le caut printre cele nespuse, le caut ....si nu le gasesc. Atunci cand nu=mi gasesc cuvintele, nu mai stiu ce sa fac, nu mai stiu de ce avem gura si glas atunci cand nu mai avem cuvinte.

Like it

2010-02-08T04:26:00.000-08:00

Imi place ca pot scoate ce e mai bun din anumiţi oameni si imi place că pot scoate si ce e mai rau din altii. Imi place că pot sa ascult poveştile de viaţă ale unora şi că pot sa fiu parte din povestea altora. Imi place că pot, atunci când trebuie, să ascult, mai mult decât să vorbesc, îmi place că atunci când vreau sa vorbesc si nu să ascult, o pot face. Uneori ma intreb daca nu as putea sa fac o meserie din asta, sa fiu ascultator profesionist si vorbitor profesionist, protestatar de profesie, negociator de relatii, enervant de profesie (atunci cand e cazul, si este de cele mai multe ori cazul) sau punte de legatura de profesie (atunci cand e cazul si de multe ori este cazul). Imi place ca pot gasi, cand e nevoie, solutii pentru problemele unora si nu pot gasi niciodata solutii pentru problemele mele. Imi place ca pot sa aduc zambetul cateoadata pe feţele unora şi pot sa enervez la maxim pe mulţi dintre cei mulţi. Imi place că pot să nu zâmbesc atunci când trebuie şi că pot să plang chiar si atunci când nu trebuie. Imi place că pot sa fiu sinceră cu orice risc, si pot sa mint cu nerusinare pe cei care o merită atunci când e nevoie. Îmi place că pot sa am prieteni niste oameni magnifici si pot sa am dusmani tot niste oameni magnifici. Imi place ca imi plac toate lucrurile astea si ca nu ma voi satura niciodata de uimirea pe care mi-o provoaca oamenii buni si oamenii rai.

What the hell

2010-02-01T03:25:00.000-08:00

Traiesc din vise intr-o lume reala si asta nu e bine deloc. Trebuie sa traiesc real intr-o lume de vis....nu, nici asta nu e bine deloc. Trebuie sa traiesc real in lumea asta reala. Trebuie sa renunt sa cred in vise, sa renunt sa cred in dragoste, sa renunt sa cred in fluturasii din stomac. Trebuie sa privesc lumea drept in ochi asa cum ma priveste si ea pe mine. O sa fiu indiferenta, rece, seaca, numai pentru mine. O sa invatz sa nu ma indragostesc, sa nu iubesc, sa nu sufar, sa nu plang, sa nu ma intereseze. Si daca o sa imi fie usor asa atunci e bine, si daca o sa imi fie greu tot e bine. Totul e in mine...si in mine o sa ramana totul: dragostea, fluturasii, visele, idealismul. De luni incep sa fiu asa!

butterflies

2010-01-29T02:41:00.000-08:00

Intrebarea fara raspuns se chinuie sa iasa printre buzele mele inclestate: e mai bine sa cazi de sus sau e mai bine sa nu cazi deloc? Stiu raspunsul, dar nu vreau sa-l las sa iasa, il las sa se chinuie plin de remuscari. Fluturasii din stomac au iesit invinsi din inca o lupta pierduta si imi zumzaie amenintatori in emisfera dreapta a creierului. Ma ameninta ca ce? Nici ei nu stiu prea bine dar o fac, asa cum am facut-o si eu mai devreme cand ii tineam strans si nu ii lasam sa iasa. Despre ce vorbim aici? Despre cum e sa cazi de sus, despre cum e sa te trezesti din vis, despre cum e sa te trezesti gol si sa iti dai seama ca nu trebuia sa visezi si ca nu trebuia sa te lasi sa zbori. Care e folosul in a te lasa sa zbori? E un trip folositor acolo sus, o sa te cunosti mai bine si o sa crezi ca ii cunosti mai bine pe oameni atunci cand esti sus dar mai ales atunci cand te lasa sa cazi. NU mori, asta e destul de important, dar cu siguranta moare un pic din tine si cu siguranta fluturasii pe care i=ai avut acolo sus o sa dispara si o sa dureze inca o viata de om ca sa vina inapoi atunci cand ai nevoie de ei.

Amsterdam arena

2010-01-11T12:23:00.000-08:00

Visez la tine, la plaja din Scheveningen, la tabloul pe care trebuia sa il vindem impreuna pe o strada fara nume din Leiden. Visez la toti oamenii care m-au facut cine sunt acum si la petrecerea fara sfarsit dintr-o curte ascunsa pe o strada. Visez la clipele de ratacire absurde si lungi din primul coffeshop intalnit vreodata. Visez la Manuchao si la portocalele cu scortisoara ale dragului meu iranian. Visez la lamaia dulce si la o fata cu parul cretz si blond din Paris, visez la saptamanile din Sienna si la strazile pietruite din cetate. Visez la serile nesfarsite cand eram de peste tot si de nicaieri, de aproape si de departe, toti in aceeasi camera de camin. Visez la canale, la barci, la homosexuali zambitori, la cine eram eu atunci. Visez la visele avute si ratacite acum in cel mai ascuns coltz al creierului meu.

fara cuvinte

2010-01-06T04:31:00.000-08:00

Doar eu....si cu tine, doar tu....si cu mine....si eu, mai presus de toate eu, in egoismul meu iubindu-te pana la sfarsit, sfarsindu=te cu iubirea mea....si mai presus de toate sfarsindu-ma si pe mine in iubirea mea nesfarsita.
Viatza mea in cautarea gloriei si gloria mea in cautarea vietii...toate astea ma strang si-mi vine sa le rup de pe mine si sa le arunc pe jos. Daca nu mai am timp? Daca am pierdut ceva si ceva m-a pierdut pe mine? NU fac nimic....stau si ma prefac ca nu stau, ca nu sunt eu, ca mai am timp sa ma caut, sa te caut, sa-mi caut gloria si viatza si toate lucrurile pe care le vreau...Nici nu sunt multe si stiu ca exista si sunt ascunse intr-un colt de lume si intr-un colt de suflet....doar pentru mine...ma asteapta cu siguranta si eu stau pe loc si nu le caut, nu le vreau....pasiunea, patima, gloria, iubirea, nemurirea.....viatza mea....si eu stau.

nemuritor si cald

2009-12-03T00:51:00.000-08:00

In fiecare zi...cand apune soarele, ma apuca o nedumerire si o agitatie de nedescris...singurul gand care pluteste amenintator si pervers printre rotocoalele de fum argintiu sau printre aburii ametitori de alcool..este acela ca a mai trecut o zi din viata...prea repede, prea fulgerator, la naiba, cateodata nici nu avem timp sa ii spunem buna dimineata noii zi din viatza noastra. Adanciti in canapea cu un zambet tamp pe fata, suspinam usurati ca a mai trecut o zi, refuzand cu indarjire sa plangem pentru ea. Maine soarele va rasari din nou pe strada noastra, chiar la geamul din dormitor si pun pariu ca nici nu o sa il bagam in seama ci o sa il luam de bun, o sa il uitam in clipa in care deschidem ochii si o sa iesim iar pe usa, pregatiti pentru inca o zi de batalie cu demonii noastri care ne indeamna nepasatori sa strangem bani multi, sa ne cumparam lucruri scumpe, sa fim incruntati si sa nu ne pese, sa fim maniosi, sa uitam de tot ce e frumos, bun, tulburator si pasional... sa facem asta pana la sfarsit, pana in ziua in care soarele va zimbi invigator si mai presus de toate nemuritor, tot la geamul de la dormitorul nostru unde, din pacate, ochii nu se vor mai deschide ca sa il uite indata ce a l-au vazut.

Facem revolutie?

2009-10-19T03:25:00.000-07:00

Dragi prieteni, atentie mare si cititi cu rabdare epistola
unei romance adevarate. Cred ca are dreptate si ar trebui sa facem ceva in directia indicata de ea.
De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei,am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de
milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma
sprijinain nici un fel...platesc zeci de milioane pentru
Sanatate,desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata
intr-un spital din Romania , voi fi tratata mizerabil.De ani
de zile,refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de
politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe
cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen –“noua ne pasa
de Dumneavoastra”, refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate
acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti lastat, pentru ca, nu-i asa? - “cu statul nu te joci”. Dariata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu
am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocateconturile! Si asta m-a ajutat sa ma
trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari,am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile...si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa
daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes– macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant… si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip...l-am avut si eu, pana astazi - dar am realizat ca oricat de multi bani as face,oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va
face mai mult rau pe termen lung decat dac am-as implica acum.Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti,de agramati, de curve, de parveniti, de
oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Sa protestez
prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar
mai face-o si altii,s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre
toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit
ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a
stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane detineri destepti,multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu,
oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent,
pro-activi, integri, care stiu
sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline,stiu ce inseamna
reresponsabilitatea….sunt sute de mii de romani de
calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma
in alte tari, cladind economia altor state - s-ar intoarce
maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare,
este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana
vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor
plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am
ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si
suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara . E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie
testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti
angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie
acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta.
O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in
viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier,
ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri
de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de
zile...Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora
pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi,eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar
vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem
un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi
deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un
interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face
mai multa placere sa discute cuoameni educati decat cuagramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in
momentul de fata? Propun infiintarea unei Miscari a
Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme
de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au
calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii
capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care
gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de
angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze / sa munceasca
sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata
globala - nu au doar viziune limitata de speculant din
Pipera Tunari. E nevoie de oalternativa in Romania . E nevoie
de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa
se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26de ani are firma ei,facuta fara ajutorul nimanui, munceste
13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German
Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu,
Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de
publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a
opta de sarcina... si Tereza Valcan, expert in PR, care a
studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca
in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai
bine decat EBA... si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a
facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a
adus-o in topul firmelor de profil... si doamna Camelia
Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca
sa de ani de zile... si doamna Mihaela Nicola, guru-ul
publicitatii dinRomania… si Maria Lucia Hohan, designerul
ale carei creatii se vand in toata lumea
si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca... si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes... si fratii de la Fratelli, care cu creativitate,pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a
capitalei... si Violeta Balan, care a terminat cu Magna Cum
Laudae o facultate de drept din America , munceste pentru una
dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar
intoarce maine acasa dar nu are la ce... si Horia Mocanu,
primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o
tara vecina...si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta,
cultivat, meloman, impecabil... si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de
presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista
fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare... si Fady
Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care
ilcunosc... si Loredana Salcianu, avocata care a avut
curajul acum patru ani sa plece dintr-o
multinationala si sa isi deschida propria ei firma de
avocatura... si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea
eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca
business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din
Romania ... si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce
au respins-o in Romania , ajungand prin munca, perseverenta
si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si
impresionand lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce
dorul tarii ei... si Bogdan Voica, la 30 de ani manager aluneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii
imobiliare din Europa... si Eveline Pauna, care la 20 de
ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q
Magazine si in putinul timp liber merge la Opera... si
Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi
deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de
expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in
Romania ... si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu
premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale...
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si
acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii
cunosc...mai sunt atatea milioane de oameni destepti si
muncitori, corecti si educati, capabili si integri... Ma
intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt
reprezentati de Gigi Becali si de EBA? (Ma ingrozesc la
gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de
milarde de Euro!)Nu va este rusine ca sunteti condusi de un
om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu
va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu
girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu
tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din
banii vostri? Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii
sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe
banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns.
Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si
de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi,
toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scenapolitica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Saidentificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca
avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista,
trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient
sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie
actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi
lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot
revolutiona un sistem de care toata lumea este satula.
Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.
Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu
curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu
batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere
perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa
gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un
viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara
mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de
struti(am ajuns niste struti, cu capul in nisip si
posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sanu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar
realitatea!...suntem vulturi doar in businessul nostru, in
zona noastra de comfort sau cand iesim din tara , asta daca
nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe
care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!

I shot the sheriff :)

2009-10-09T01:55:00.000-07:00

Agitatia surda din mine nu se opreste niciodata...Aceleasi intrebari din nou si din nou, cu pauze scurte cotropite de mii si mii de raspunsuri. De unde venim si incontro de indreptam? De ce unii sunt atat de reci si tristi parca pana in maduva oaselor? De unde zidul asta atat de gros si atat de inalt inte noi si in noi? Ma gandesc ce bine ar fi sa se dea amenzi pentru tristete si premii pentru zambete....premiul Nobel pentru cel mai frumos zambet sau 15 ani inchisoare pentru cea mai trista tristete. POate ar fi mai usor asa ca oamenii sa se bucure de viatza lor scurta si incantatoare. Societatea ne face seci, cutumele ne incorseteaza....nimeni nu mai vrea sa faca nicio schimbare, nimeni nu mai e up for a revolution si toata lumea se plange de orice se poate plange. Unde sunt anii 60' -70 'cand toata planeta era pe un val atat de inalt incat parea ca niciodata nu o sa cada de acolo. Unde e tineretea din parintii nostri? De ce nu?

un gand ciudat

2009-07-22T08:22:00.000-07:00

Visez cu ochii inchisi si imi strang pleopele tare, cat de tare pot ca sa nu ii dau drumul visului meu sa o ia razna. Te-ating aievea si te vad intre cearceafurile mele rosii din dormitor. Deschid bratele cu un gest subtil si lenes doar atat cat tu sa te lasi vrajit si mieros, inapoi pe pernele moi.As mai sta o vesnicie in locul asta si as pleca intr-o clipa de-as avea curaj. Inchizi ochii si eu ii deschid pe ai mei...te contemplu...trista si vrajita in acelasi timp....vreau sa plec, sa te las, sa ma lasi...sa ne lasam pe noi doi in dormitor si sa ne nastem alti oameni afara, pe strada.

Seara de mai

2009-05-26T01:05:00.000-07:00

O noua seara subtila de Mai se deschide in fata ochilor mei. Cu narile frematand de placere trag aer in piept si ma intind fara graba pe iarba verde de langa lac. Seara e cu totul a mea si e superba, copacii se misca langurosi incoace si incolo desenand printre norii albi miscari stiute doar de ei. E liniste si negru si verde si lumina...noaptea de Mai se intinde de-a lungul cerului si-mi zambeste senina si linistita cu un ochi la mine si cu un ochi la oras. Imi umplu sufletul de fericire cautand grabita spre cer, spre iarba, spre luna, spre lac....nu m=as mai satura niciodata de scena din fatza mea. As sta toata viata fatza in fata cu ele, cu noaptea, cu norii, cu lacul, cu vantul care= mi adie usor la ureche cuvinte perverse si nebune cum ca fericirea e atat de aproape, ca pot sa o ating, sa-i zambesc si chiar sa o iau acasa. Noapte adanca si dulce de Mai te-as lua acasa la mine in seara asta si te=as posta pe peretele meu, tablou miscator si senin, m=ai face fericita in fiecare seara uitandu-te cu un ochi la mine si cu un ochi la orasul meu adormit.

noaptea de craciun

2009-03-26T14:28:00.000-07:00

Asta nu e noaptea de Craciun imi spun cu voce tare in cap si rad si plang si incerc sa imi masor cuvintele. Si tac in capul meu si-mi spun ca nu mai vreau sa spun nimic si buzele-mi par ca se lipesc una de alta. Nu-mi vine sa mai spun nimic nimanui, nici chiar mie.....Am obosit sa mai zambesc oricui, sa rad de imbecili, sa-mi spun ca o sa fie bine.....ma gandesc ca poate ar fi bine sa ma opresc o ora sau doua pe marginea lumii mele si sa ma uit mai bine la ea si la ei....te las acum si ma las si pe mine, ma las de vorbit, ma las de ras, ma las de gandit, ma las de de toate, numai de fumat nu ma las. Lumea asta ma enerveaza rau, ma enerveaza toti si toate, mai mult sau mai putin, dar si mai mult decat orice ma enerveaza ca alergam ca apucatii si nimeni nu mai are timp sa isi faca timp sa gandeasca...toti avem timp sa vorbim, dar nimeni nu mai are timp sa-si faca timp. Te las acum, ma las si de tine si de mine si de lume, m=am plictisit rau si nu mai am timp nici sa ma plictisesc.

suspect

2009-03-17T03:17:00.000-07:00

Suspect de calma ma invart printre o multime de suflete suspect de ravasite....si in mintea mea chinuita de atata dorinta ca toata lumea sa fie happy, incerc sa zambesc fiecarui om oricat de incrancenat pare! Si nu inteleg, oricat as incerca de ce oamenii isi doresc atat de tare sa fie tristi! Cocotata pe raza mea de fericire, nu inteleg nici in ruptul capului de ce nu ne putem vedea de crampeiul asta de viatza fara a ne face probleme din orice, fara a vedea lumina care ne inconjoara. Pe zi ce trece simt ca lumea plasmuita de mintea mea de copil se darama incet incet in fatza mea, pentru ca parca nimeni nu vrea sa fie fericit nicicum, nimeni nu vrea sa zambeasca doar pentru faptul ca suntem capabili sa ne trezim dimineatza, ca ne putem uita in ochii mamei cei plini de iubire fara margini, ca ne putem strange iubitul in brate, ca putem cu ochi avizi sa privim lumea asta frumoasa plina de albastru, de lacuri, de verde....Totul e frumos si suav si mi=am promis ca niciodata nu vreau sa mai vad oameni incrancenati, tristi, timorati si frustrati......mi-am promis ca de acum inkolo o sa privesc prin ei si nu o sa ii las niciodata sa ma atinga!

25 things about me :)

2009-02-03T05:50:00.000-08:00

1. I am curly and foxy.
2. I have friends all over the world from New Zeeland To Asia, from US to Europe, Turkmenistan to Iran....I love them and I really miss them.
3. I know for sure that if people would say what they mean and if they would mean what the say, life could be much easier.
4. I have at least 2 people I would die for (one is my mom the other is my brother).
5. When I am alone during the night I am afraid of creepy creatures from the Hell.
6. I love having to argue with the police and all the other authorities.
7. I dream about a house on the beach, a bar and a lot of cocktails during the day.
8. I wish I can start a revolution because I know this country needs it.
9. I dream about a trip around the world.
10. I like to make stupid people angry.
11. I have a cute puppy that makes me crazy everyday cuse she pees in the house.
12. I always worry about everyhting and I am afraid something bad will happen to someone I love.
13. My brother tells me I am panicated.
14. I just love Gabriel Garcia Marquez and Robbie Williams.
15. I like to go out with my girlfriends, get drunk, dance on the tables and eat junk food at 6 o'clock in the morning.
16. I sometimes stare at people and try to imagine what their life is like.
17. I love going in the parc Sunday and filling my lungs with fresh air.
18. I sometimes see people that I know for sure will be my friends and sooner or later they become my friends.
19. Iwish that one day I can make a huge party with all the people I like.
20. I always love travelling in a new country.
21. I love Amsterdam, London and a special place in Portugal.
22. I want to study actory.
23. I want three kids two boys and a lovely girl.
24. I don't like money but I can not live without them.
25. I want to publish a book.

A fi sau a nu fi

2009-01-29T05:35:00.000-08:00

Cineva ma intreba deunazi daca mi-ar placea sa traiesc pe o insula albastra in mijlocul unui ocean care ar fi cat mai aproape de Europa...sa am un bar pe insula, sa ma trezesc la 9, sa adorm privind valurile de la ferestrele imense ale casei mele de pe plaja, sa fac asta in fiecare zi pentru tot restul zilelor mele...si ca o ironie a sortii...am stat sa ma gandesc daca sa dau un raspuns pozitiv la aceasta idee...De ce oare ajung iar sa imi pun intrebarea "A fi sau a nu fi?"...de ce am stat sa ma gandesc la ideea asta...ce ne indeamna sa vrem sa ne facem viata mai grea in loc sa alegem ce e mai minunat din ea? De ce ne certam, ne chinuim, ne uram pentru cele mai idioate motive din lume in loc sa ne bucuram lin si nefiresc pana si de cea mai mica raza de soare si de cel mai simplu zambet?

Aiurea

2008-07-03T05:06:00.001-07:00

Te invalui cu caldura in vorbele mele si incetisor te las sa te intinzi langa sufletul meu.....Adulmecam amandoi cu nasurile pe sus mirosul unei zile fierbinti de vara si inmarmuriti de maretia vietii ne aruncam fara a sta pe ganduri in inca o mare zi. Cu atitudine de invingatori vom reusi cu siguranta.
Totul e gandul meu, imi plasmuiesc o viatza fericita si sunt sigura ca pot sa o am exact asa cum am vazut-o aievea. La urma urmei sunt sigura ca nu cer asa de mult, vreau decat o singura chestie: fericire si pe de-asupra un zambet, doua, trei pe zi si cu astea sunt sigura ca in fiecare seara m=as putea baga in pat cu aceeasi eleganta cu care as semna autografe.
Viatza si lumea ne asteapta si pe mine si pe tine, avem loc amandoi si mai presus de toate suntem bine veniti.

Fara Noima

2008-06-02T03:49:00.000-07:00

Imi tremura mintea si trupul deopotriva, si nu e de fericire si nici de tristete ci doar de oboseala, o oboseala a sufletului meu, care parca a alergat neancetat in ultimii ani fara a-si lua nici o pauza. Ne despartim unul de altul de parca ne-am cunoaste de-o saptamana....doi straini...asa cum ne-am cunoscut asa ne si despartim....doi necunoscuti care au mancat doua sandvisuri pe-o banca, unul langa altul...ne despartim fara cuvinte si fara priviri, cu reprosuri si cu pareri de rau, pur si simplu trenul pe care l=am asteptat impreuna nu a venit si plecam mai departe pe cate un drum separat, de parca am uitat ca speram ca trenul ala sa ne duca spre o destinatie comuna.
Aruncam de-a valma amintirile, vorbele, suspinele, si dragostea noastra intr-o discutie fara noima, care nu este nici a mea nici a ta. Speram ca ne va fi mai bine despartiti decat ne-a fost impreuna, incercam sa ne refacem restul de viata, ca si cum am aduna niste cioburi sparte din oglinda in care ne-am uitat pana acum decat amandoi, lipim cu superglue cioburile ramase, in speranta ca oglinda refacuta asa, doar cu imaginea unuia dintre noi va fi mai puternica decat oglinda in care eram amandoi.
Fara noima vorbesc intr-una cu mine insami si incerc sa imi spun ca viata mea va avea un nou inceput si poate un nou sfarsit fara tine.

Sa vorbim...

2008-04-21T02:17:00.000-07:00

De ce ne este asa de greu sa vorbim intre noi? Suntem oameni cu gura, cu voce, cu sentimente, cu spirit, cu suferinte si cu cu bucurii. De ce nu spunem ce ne doare, ce ne seaca, ce ne intristeaza, de ce nu cerem, de ce nu dam in schimb? Avem probleme, boli, dorinte si multi dintre noi nu le putem spune. Prieteni care prefera sa vorbeasca nimicuri cotidiene prea putin interesante, decat sa isi spuna unul altuia durerile, parintii care stau fatza in fatza cu copii lor fara a-si putea spune cat de mult se iubesc si se pretuiesc, iubiti care se iubesc si se privesc cu ochii goi fara a-si putea spune fricile. De ce nu vorbim intre noi si nu ne privim atat cat trebuie? Ne invesmantam in cochiliile noastre de oameni prea intelepti si prea importanti, de nebiruit si mergem inainte cu ochelarii nostri de cal, fara sa ne dam seama sau fara sa acceptam cat de usor ne-ar fi daca am putea vorbi intre noi, pentru noi.

Shhhh....

2008-02-18T14:22:00.000-08:00

Shhhhhhhh....m-a cuprins un dor nebun de viata mea de copil....cand mi-era atat de usor sa ma trezesc dimineatza, si atat de usor sa adorm seara, cand pierdeam nopti de vara prin parcuri intunecate fara sa-mi fie frica de nimeni si de nimic, cand ma certam cu oricine, fara teama de a rani cu vreun cuvant, cand mi-era totul mult mai usor numai cu o mangaiere fara de pret a mamei, cand mirosea a clatite in bucatarie si mi-era cald si bine, cand orice mi-as fi pus pe mine era tot acelasi lucru, cand zilele erau toate la fel dar nu imi pasa ca acum, cand lumea mea era atat de mica si de stramta incat puteam aproape sa o ating si nici o clipa nu=mi doream sa fie mai mare; cand n-aveam notiunea timpului si a banului, cand traiam doar pentru a doua zi, fara sa ma gandesc nici o clipa la planuri. Mi-e dor sa mai pot sa ma incolacesc langa mama si sa ma mangaie interminabil pana adorm, sa ascult aceeasi melodie de zeci de ori fara sa ma plictisesc si sa citesc o carte intr-o noapte ca sa ii aflu finalul, mi-e dor sa nu imi fie frig sau cald cum imi e acum, sa mai am in față o mulțime de ani la care mi-e greu sa mă gandesc ca sunt prea multi, mi-e dor sa nu mai imi fie frica de moarte si de singurate, mi=e dor ca nimeni de langa mine sa nu fie batran, trist, inchis, timorat, frustrat...mi-e dor de mine cand eram copil.

De dor

2008-02-18T14:02:00.000-08:00

Ai plecat ca si ieri...si-o sa vii ca si maine. Ghemuita intr-un colt de camera, ma intristez de nefericirea mea si de cea a tuturor oamenilor nefericiti...totul parca are o alta dimensiune atunci cand nu esti langa mine, totul e mic si infiorator de ciudat. Lumea pare sa ma inghita in orice moment si nu vreau sa o las iar sa imi vada ochii tristi. Imi amintesc de pactul meu cu mine si cu viata. Nu l-am semnat niciodata, dar am speranta ca e valabil si fara semnatura...promisiunea mea catre mine si catre lume ca voi fi fericita si ca voi zambi in fiecare zi macar o data. Ne plasmuim tot felul de vise irealizabile si uneori incercam sa traim visele altora. De data asta, chiar mi-e frig si chiar mi-e frica de tot ce inseamna nefericire. Vreau sa merg pe strada si sa vad numai chipuri luminoase, nu mai vreau sa stiu ce e aia tristete. Am inchipuit cuvinte noi ca frustrare, pentru a ne da noua un alt motiv ca sa ne fie mila de noi sau de ei....de oricine, numai mila sa ne fie. Nimeni nu face nimic pentru nimeni, asa e cel mai simplu si mai convenabil pentru toti. Ne prefacem ca intelegem si ca ne e mila, si mergem mai departe.
Ai plecat ca si ieri....si-o sa vii ca si maine, iar eu ghemuita intr-un colt, de frica plecarii tale, ma gandesc la nefericirea mea si la nefericirea lumii...asta pana cand o sa vii tu si o sa ne gandim amandoi la cat de fericiti suntem ca ne-am regasit in mijlocul camerei.

Lucruri simple si intrebari fara raspuns

2008-02-18T13:06:00.000-08:00

Ma intreb de multe ori de cate povesti mai este nevoie in lume? De cate povesti mai avem nevoie fiecare, pentru a putea merge mai departe, in fiecare zi cu un nou suras pe buze si cu o noua speranta mijita in sufletul chel de atata lupta? Cati dintre noi sunt asa cum isi doresc sa fie si cati dintre noi nu isi vor gasi niciodata fericirea? Cate cuvinte mai trebuie spuse si cate suflete mai trebuiesc condamnate pentru a ne da seama ca viata noastra, a fiecaruia ar putea fi frumoasa fara o mie de artificii trecatoare si fara cuvinte grele aruncate in nestire in stanga si in dreapta? Cate intrebari fara raspuns vor mai fi aruncate in neantul nesfarsit al raspunsurilor nerostite? De ce ne este atat de greu sa acceptam ca iubirea este unicul numitor comun, ca sufletul nu-i asa dificil de impartit in atatea bucati in cate il poti imparti? Nu spunem aproape niciodata ce ne doare, ci gasim explicatii tampite, mult prea usor de dat si mult pre usor de ascultat, gen sunt nefericit pentru ca nu am bani, sau nu am cariera, sau nu am masina, sau nu am casa, sau nu am trup, sau nu am chip....de-adevaratelea problema este alta tot timpul...suntem tristi ca nu ne-am gasit iubirea, ca iubirea noastra nu ne-a gasit pe noi, ca ne e prea greu sa vorbim, ne e prea greu sa ascultam, ne e prea greu sa fim fericiti cu putin, ne e prea greu sa ne bucuram de un apus de soare sau de un rasarit, ne e prea greu sa ne bucuram de o inghetata dulce....De ce tot timpul ne ascundem de noi, de ceilalti, de lume, de viatza si de fericire? Avem tot timpul impresia ca mai avem un pic si ajungem acolo unde ne-am dorit, inca un pas, inca doi, inca unul si vom fi fericiti, si rar ne dam seama ca pasii astia...unul dupa altul, pe care ii facem tinandu-ne respiratia ca sa nu ne speriem fericirea, sunt de fapt pasii nostri catre un sfarist..care e mult prea posibil sa nu fie sfarsitul fericit.
Nimic nu ma umple de mai multa tristete si goliciune decat gandul ca totul se va termina la un moment dat, gandul asta imi da o continua neliniste si oricat de infricosator ar fi, cateodata ii multumesc, pentru ca gandul asta dureros de sfasietor ma face de multe ori sa fac lucruri care ma fac fericita. Stau de multe ori si ma gandesc ce ma face intr-adevar fericita si imi dau seama ca sunt lucruri mici si trecatoare.....glasul mamei mele, zambetul fratelui meu, sarutul iubitului meu. Nimic pe lumea asta nu este mai scump pentru mine decat lucrurile astea simple si trecatoare...

Bagajul

2008-02-05T04:40:00.000-08:00

Zile in sir frumoase pana in adancimea lor, trec pe langa mine si prin mine si niciodata nu ma asteapta sa le prind, niciodata nu ma lasa sa ma gandesc la ele dinainte, vin dintr=o data, fara zgomot si fara nici o grimasa.
Se aseaza langa mine, la masa si beau din paharul meu si mananca din mancarea mea, si rad cu mine, plang cu mine si merg cu mine oriunde merg si eu. Peste tot sunt eu si cu zilele mele, si la sfarsit cand voi termina de mancat, de baut, de ras, de plans, de mers, de iubit, ma voi uita in mine si voi fi decat eu si cu zilele mele. Norocul meu cel mare este ca zilele mele sunt zile frumoase si dulci, cu cu miros cald si dulce al cafelei de dimineatza, cu soarele care imi bate tot timpul in geam, cu veri linistite si molcome, cu seri lucioase, cu pahare de vin rosu, cu oameni dragi si zambitori, cu vorbe frumoase, cu clipe fugare. Toate sunt zilele mele si le voi duce cu mine, in mine, pana la sfarsitul lor, pentru ca imi plac si pentru ca fara ele nu as putea niciodata sa merg mai departe.

te vreau

2008-02-03T14:12:00.001-08:00

Te vreau iar... din nou si din nou,
Nu pe tine ci pe cel dinauntrul tau
Te vreau atat de mult si-atat de rau
Incat stiu tot timpul ca vei fi al meu

de multe ori

2008-02-03T13:55:00.000-08:00

De multe ori mi-ar placea sa ma opresc pentru un timp din valtoarea ametitoare a vietii, din acest malaxor fericit sau nefericit care ma mesteca si ma amesteca cu tot ce vrea el si cu tot ce vreau eu. Mi-ar placea si cateodata o fac fara doar si poate. Ma ridic subtil sau poate prea brusc si incerc sa-mi imaginez lumea asa cum nu e...blanda si intelegatoare, cu puterea de a accepta sa te opresti si sa te intorci in pagina ta, sa stergi cu un simplu delete ceea ce ai gresit, sa mai adaugi un punct pe i sau o virgula sau trei puncte de suspensie...ce incerc sa spun? nici eu nu mai stiu, sau stiu si hai ca imi fac curajul sa o spun desi suna a cliseu...imi doresc sa traiesc o viata ca in filmele bune, o viata cu un final fericit sau poate si mai bine...o viata fara sfarsit, tinerete fara batranete si viata fara de moarte si cel mai important si mai frumos...o iubire ca in filme...o iubire duuuulce si fara de sfarsit cu o casa pe malul unui lac, unde ea picteaza si el o iubeste si ii aduce flori dimineata, unde ploaia ii prinde pe amandoi si ei nu alearga de ea, unde ei fac dragoste iar si iar in acelasi pat de unde dimineatza se vede un rasarit senzational.
De multe ori inchid ochii si imi imaginez toate astea, ca atunci cand ii deschid sa fiu sigura ca toate lucrurrile astea mi se vor intampla si mie!

Visul meu

2008-01-24T11:15:00.000-08:00

Visul meu adanc si atat de frumos incat uneori pare mai mult real decat ireal...visul meu cel mai ametitor, cel mai de pret, care traieste in mine si prin care traiesc eu, visul sublim al noptilor calde de vara si al celor friguroase de iarna...visul meu de a calatori in jurul lumii. Mi s-a indeplinit o parte, fara ca macar sa ma chinui prea mult, dar il vreau pe tot odata si in acelasi timp mi=e frica sa il ating, daca dupa ce fac calatoria asta in jurul lumii inima mi se va umple de atata fericire incat nu o sa o mai pot opri....sa mi se innece in fericire, sa mor de fericire...hmmm ce vis frumos...si ireal de adevarat...Sa calatoresc zile in sir, la rand, piciorul sa-mi ating pamanturi visate si ochii sa-mi vada ce-a visat dintotdeauna!

timpul

2008-01-05T13:32:00.000-08:00

....Trece rapid si ametitor prin noi asa cum trece trenul pe care l-ai pierdut, exact prin fatza ochilor tai, in momentul in care aproape ca nu mai poti respira de cat de mult ai alergat dupa el. Dar timpul trece frumos de cele mai multe ori: agitat si haotic, silfid si plictisitor, stins si un pic mai obosit asa cum esti si tu la sfarsitul unei petreceri. Oamenii trec si ei pe langa tine, prin tine, si tu ii simti, cateodata intens si haotic, cateodata silfizi si mult mai plictisiti decat tine. Iti poti petrece un sfarsit dintre ani intr-un oras superb alaturi de mii de oameni, sau poti sta in mijlocul unor prieteni...insa oriunde ai fi si orice ai face inca un an a trecut si inca unul va sa vina. Iti vei pune din nou target-uri si vei zice ca nu vei mai face anumite lucruri sau dimpotriva ca vei face anumite lucruri, dar stii prea bine ca nimic nu va fi nou sau dimpotriva toate-s noi si vechi sunt toate. O luam de la capat,cu timpul, cu oamenii, cu un nou an si cu sfarsitul lui pana la sfarsitul vietii noastre, insa important este ca timpul sa treaca de cele mai multe ori frumos.

stii si tu....

2007-12-17T13:49:00.000-08:00

Stii si tu la perfectie momentele alea goale si seci din viatza ta, pe care pentru nimic in lume nu ai putea sa le intelegi, cele in care, dintr=o data toata viatza ta se naruie, si tu nu ai nici cea mai mica idee de ce...Acum o clipa erai sigur ca totul merge nice and easy, toate piesele sunt asezate la locul lor, melodia pe care o asculti e cea mai misto, lumea pare a-si urma cursul normal, nimic prea mult, nimic prea putin. Toate planurile sunt facute, vremea e misto, ai benzina in rezervor si esti gata de cea mai tare calatorie din viatza ta. Apoi dintr-o data, brusc si iremediabil parca te trezesti intr-un univers paralel in care nimic nu iti convine, totul ti se pare de cacat, melodia asta e enervanta rau de tot, ai benzina in rezervor dar simti ca nu ai unde sa te duci, pe cine sa vezi, si toate piesele din puzzle s=au ratacit si sigur, mai mult ca sigur nu ai sa le mai gasesti niciodata, pentru ca nici macar nu mai ai chef sa o faci. Dintr=o data esti atat de sec incat nu=ti vine sa crezi ca esti tu!Ai impresia ca esti o piesa veche intr-un muzeu celebru, valoroasa dar cu atat de mult praf pe ea incat nu iti mai recunoaste valoarea. Singura ta scapare este sa vina cineva sa sufle praful asta, care te seaca, de pe tine si sa iti recapeti stralucirea sau sa ai tu puterea sa te scuturi atat de tare si atat de bine incat sa revii imediat in lumina reflectoarelor. E singura ta sansa ...

de cate ori

2007-12-12T02:22:00.000-08:00

De cate ori in viatza iti poti schimba perceptiile? De cate ori iti sunt asteptarile inselate? De cate ori iti spui ca nu ar trebui sa mai crezi cu atata tarie in oameni si-apoi din nou crezi in ei, ca din nou sa iti plangi de mila? De ce de atatea ori spui lucruri pe care nu le simti si simti lucruri pe care nu le spui? Atatea intrebari la care nu ai raspuns desi credeai ca ai raspunsuri pentru toate...atatea fiinte care iti intra in suflet, iti stau acolo agatate ca dintr=o data sa se smulga sau sa le smulgi tu si-apoi sa le arunci departe, pierzand odata cu ele ani, sentimente, cuvinte spuse si cuvinte nespuse? De ce atata neincredere si atata lasitate? De ce nu avem curajul sa spunem ce simtim si sa simtim ceea ce spunem? Cat de usor ne-ar fi daca am face asta?

ce se intampla?

2007-11-21T00:49:00.001-08:00

Ce se intampla cand intr-un moment de nebunie amestecat cu doar un strop de luciditate, iti permiti sa te pierzi in nebunia unui vis frumos, in nebunia unei aventuri pasionale de numai o noapte? Ce se intampla atunci cand, adancit in meandrele incalcite ale visului tau incerci sa ii deslusesti intelesurile si sa il impingi cu putere spre realitate stiind insa, cu toata singuranta, ca visele nu sunt facute pentru a le transforma in realitate....cel putin nu tot timpul, stiind ca aventurile nu sunt facute ca sa dureze sau sa ca aiba acelasi farmec de mai mult de doua ori? Ce se intampla atunci cand, prea luat de intensitatea visului tau frumos, uiti pentru un timp ca trebuie sa te trezesti si sa mergi mai departe si continuui asa fiind un "sleepwalker", ingnorand ce se intampla in jurul tau, langa tine, incetand sa mai auzi si sa mai simti atata timp cat reusesti sa iti tii visul in viata. Totul devine intens si ametitor, noaptea de pasiune ti se contopeste cu realitatea seaca intr-un mod atat de bizar incat la un moment dat ai impresia ca viatza ta fie e co continuua noapte fie o continuua zi.
Ai zice ca totul e bine, e ametitor de frumos, viatza ta a capatat o noua dimensiune, inima iti bate din ce in ce mai tare, pana cand....niste cuvinte, te scot din transa, si ca si cand ai fii fost intr-o hipnoza aproape ca nu iti mai aduci aminte de nimic pentru ca stii ca daca ti=ai aminti visul tau frumos s-ar putea transforma intr=un cosmar, in care sa-ti para rau ca te=ai pierdut chiar si numai pentru catva timp. Un vis pasional e riscant. Poate sa iti transforme viatza intr=o realitate gri, niciodata viatza ta nu ar putea fi la aceeasi inaltime cu visul pasional tocmai pentru ca visul e scurt, pentru ca apare noaptea, pentru ca apare pe neasteptate si pentru ca este cateodata atat de arzator incat te face sa ti=l mai doresti.

daca..

2007-11-18T10:26:00.000-08:00

Pe un fond de singuratate( asa ai zis tu) sau pe unul de instabilitate....(cum cred eu), am ales ca acum sa-mi fie dor de tine, asa cum aseara am ales sa imi petrec noaptea cu tine....si nici nu stiu, de ce a trecut noapte asa de repede, ca un film bun si scurt, sau ca un foc de artificii pe un cer innorat, nu stiu dak ai fost la mine, dak am fost sinceri unul cu altul, daca tu m-ai privit la fel de adanc pe cum am facut-o eu, daca am vb mult, daca am ascultat putin, dak ai plecat pentru ultima oara de langa mine. Nu stiu de ce te-am lasat sa nu facem dragoste, de ce nu aveam somn cand tu dormeai, dak m-ai auzit, dak te-am auzit eu, daca azi te-ai gandit macar pt o clipa la mine, daca acum dormi, daca acum dorm eu....daca vei citi vreodata asta si daca vei zambi marti cand vom fi impreuna.

masina de spalat vietzi

2007-10-23T00:11:00.000-07:00

Ce faci atunci cand nu mai ai puterea sa mergi mai departe cu ceea ce faceai? nde te duci si la ce renunti? Ma gandeam ce bine si usor ar fi daca intr-o buna zi, plictisiti fara masura de bruma noastra de viatza, cu zambetul pe buze si nici o lacrima, ne-am putea dezbraca de viatza noastra, am impinge-o in masina de spalat vieti si-apoi din cosul cu vietzi curate ne-am lua una noua, cu un miros incitant, ale carei culori nu au inceput sa se paleasca, al carei fermoar nu a inceput sa plezneasca de plictiseala, nasturii nu atarna de un fir de ata cum atarnau la cealalte viatza. Imbracati asa, am putea sa iesim in lume si lumea ne-ar primi cu fast pe noi si viatza noastra cea noua si cu sufletul deschis am incerca sa pasim mai rar, sa zambim mai mult, sa ne strigam durerile in plina strada, sa ne intrebam intrebarile fara teama de a fi luati de prosti, sa nu fugim de mangaieri, sa ne deschidem sufletele mai mult, sa alergam numai dupa ceea ce conteaza...ce usor ar fi sa te pozti dezbraca de viatza ta cea veche si s-o potzi baga la masina de spalat vietzi.

oameni noi

2007-10-22T05:56:00.000-07:00

Sunt oamenii de langa noi, cei cu care ne impartim sufletul, aerul, jumatate din viatza, rasul, plansul, poate cana de cafea sau poate o tigara...ii vedem, ii stim ca sunt langa noi, in noi, in spatele nostru, stim ce mananca, ce beau, de ce rad cand rad, de ce plang cand plang, de ce se ascund, de ce danseaza, stim vietzi, amoruri, aventuri picante, idile de vara, idile de net, stim cat pot sa bea, cat pot sa fumeze.
Sunt oameni vechi si oameni noi, suntem noi, sunt ei, sunt ai nostri, suntem ai lor, am merge pana la capatul lumii si inapoi cu ei, si totusi nu o facem niciodata....de ce? pentru ca nu ii stim atat de bine incat sa o facem...

viatza prin alti ochi

2007-10-17T10:37:00.000-07:00

Adineauri mi=au fugit gandurile atat de departe incat nici nu am apucat sa=mi dau seama unde si nici macar de ce...atat de repede incat nici nu stiam ce-i cu ele si de ce fac asta; apoi am realizat ca printr-o minune ca poate gandurile mele s-au plictisit de mine si pentru o clipa, doua sau noua s-au hotarat sa poposeasca in capul altcuiva, din alt colt de lume si ascunse intr=un colt de canapea s-au hotarat sa vada viata prin ochii altcuiva. Stiu sigur ca vor veni la fel de repede inapoi si mojicele isi vor da seama ca nu s-au ales cu nimic din calatoria asta imaginara, pentru ca le- a fost atat de frica de ceea ce vor vedea incat au ales sa inchida ochii si sa nu vada nimic.S-au intors fricoase in capsorul meu stiind ca si-au facut ideea lor despre lume si ca lumea vazuta prin ochii mei este frumoasa pentru ele doar pentru simplu fapt ca e lumea lor, oamenii care imi sunt dragi mie le sunt dragi si lor, locurile care ma extaziaza pe mine le plac si lor...si-atunci la ce bun sa vezi viatza prin alti ochi?

infuzie de viatza

2007-10-12T13:05:00.000-07:00

Sa mori de atata viatza si sa te iluzionezi atat de mult ca o traiesti vesnic incat inima sa-ti bubuie de fericire atat de tare incat sa se auda prin tine...ai putea zilnic sa faci asta si stii prea bine ca nu te-ar costa nimic si chiar daca te-ar costa ceva, n-ar fi mai scump decat o pereche de pantofi de la Prada sau decat o geanta de la Gucci, si-apoi la dracu cu pantofii Prada si chiar si cu geanta Gucci, nici una nu o sa -ti cumpere drumul spre nemurire...sa razi din orice, sa te bucuri, s-atingi, sa simti, sa lingi, sa tragi tare in piept, sa dai repede pe gat, sa mergi atat de mult pe strazi necunoscute incat sa faci basici mari si apoase care te dor cand calci, sa apesi acceleratia, sa asculi pana te dor urechile, si sa privesti pana ti se impaienjenesc ochii, sa te arunci atat de departe incatt la un moment sa nici nu te mai gasesti, sa mangai pana iti amorteste mana, sa dai pana nu mai ai nimic si din nimicul ala sa mai faci inca ceva sa dai mai departe, sa strigi pana te dor plamanii, sa crezi pana nu mai stii in ce credeai....cheltuieste o singura data toate astea si-apoi sa vezi cat de fericit te simti sarac!

Atat...

2007-10-12T12:55:00.000-07:00

Atat si nimic mai mult....cladiri vechi pe ai carori pereti mi-a urcat privirea in sus si in jos de mii de ori, strazi intunecate unele mai murdare decat altele, orasul care freamata la picioarele tale, prin tine si prin porii tai, perechi de suflete furand fugar cate un sarut departe de murmurul strazii, chipurile nevinovate si totusi in sinea lor atat de exibitioniste. Viata fara de incetare, tineri si batrani, trecuti prin multe si invinsi, netrecuti prin nimic si neinvinsi, priviri tandre si priviri in pamant, atitudini vulgare si necuvinte care te murdaresc fara sa vrea...muzica iti suna neancetat si te cheama catre un ceva atat de necunoscut incat nici nu iti mai e frica de el....o seara de vineri furata dintr-o saptamana trecuta si atat de viitoare, o seara de vineri atat de linistitoare...atat

Cafeneaua

2007-10-10T09:44:00.000-07:00

Zambesc rapid si tamp, incercand sa scap de intrebari incomode, imi mijesc ochii prin perdeaua de fum pe care daca ai vrea chiar ai putea sa o tai cu cutitul...si ma intreb pentru a nu stiu cata oara, de ce ma roade curiozitatea morbida de a stii povestile tuturor. Stam toti inghesuiti in cafeneaua asta care ne cheama de fiecare data cu voce de Fata Morgana si incercam sa ne iubim cateva secunde....fugar si poate un pic cam murdar...pe podeaua lustruita de atatia si atatia pasi straini.
Nu-i prima oara cand ma adancesc atata cat imi permite timpul in ochii tai tristi si in zmabetul tau moale ca intr=un abis al carui fund in vad ca printr-o perdea de sticla....vad ca ma indrept spre el si de la geamul stalcit de cuvinte si ganduri, am sa privesc iar si iar spre strada cu nume de flori. Gandul imi zboara departe, cliseu amar si imbatranit de timp si apoi cuminte si rece ma-ntorc spre alti si alti oameni. Privirea mi-e rece si goala, am obosit de atata cautare, stiu prea bine ca te=am cautat atat de des si atat de bine, incat te=am gasit demult si te=am bagat in sufletul meu, insa te-am impins atat de departe in mine, incat iar si iar ca si cand ma trezesc dintr-un cosmar varatic, te caut pe-afara, pe strazi, prin case, prin carti, printr-o melodie de la radio si prin alti oameni. Iar tu ai amutit de teama ca iar o sa innebunesc,ca iar o sa ma pierd si teama te face sa taci in loc sa te faca sa urli, sa taci in mine acolo...adanc ca si cum te=ai ascunde de mine, de lume, de viatza si de soare. Cel mai precis de soare te-ascunzi, stiu ca ti-e frica, stiu ca doar la lumina lunii potzi exista, dar iti spun eu, e simplu, deschizi ochii, tragi cu nesatz din tigara, te ridici agale, te indrepti si pleci...nu e ca si cum ai face-o prima oara si nici macar nu trist!

2007-10-09T04:46:00.001-07:00

Panica unei zile de toamna!

2007-10-09T00:31:00.000-07:00

Stiti care e panica unei zile de toamna??? e una singura: ca o raza de soare ar putea veni...pe nesimtite ca sa ii dea peste cap planurile....sa opreasca ploaia, sa alunge norii, sa incalzeasca oamenii, sa mai dea o sperantza florilor si sa agite omeniini, sa ii faca sa creada ca vara nu s=a terminat, ca mai e o sansa de vara...o sansa mica, mica...atat de mica incat nici nu o potzi vedea cu ochiul liber...si stand in coltzul ei de lume...toamna se uita zgribulita, infricosata si atenta la raza de soare ce vine din alt coltz de lume....ca sa ii dea ei o panica vecina cu moartea.

tristete

2007-10-08T08:09:00.000-07:00

De ce oare atunci cand suferi ai multa inspiratie? Sau daca nu e multa atunci cel putin e mai multa decat atunci cand esti fericit? De ce cand toamna e chiar la geamul tau si frigul iti bantuie din oase pana in suflet si inapoi...ramai neputincios, chircit in durerea ta, cautand cu disperare raza de soare de asta vara, pe care, asta vara, nu dadeai doi bani.... si cauti vorbele dulci si domoale ale cuiva care nu mai e langa tine acum? de ce toamna iti aduce tristetile si nelinistile,atat de ascunse in adancul sufletului tau si ti le pune pe tava, pt a-ti demonstra ca inca mai sunt acolo, ca nu au disparut, ca nu ai facut nimic cu ele?
DE CE e toamna toamna si tristetea tristete?

spleen

2007-08-30T01:35:00.000-07:00

Scriu doar pentru ca imi place sa scriu despre ce simt...dar daca nu simt nimic atunci despre ce sa mai scriu? Despre neputinta de a nu simti nimic? Orikum e mai bine sa scrii despre neputinta de a simti nimic, decat sa fii neputincios a scrie daca simti ceva....right?Sunt zile in care simt multe....si zile in care nu simt nimic....prea putine astea din urma....dar cateodata simti o nevoie acuta de a fi sec...de a nu te interesa nimic....de a nu simti nimic...de a sta pe loc...a te opri sa-ti tragi rasuflarea...si-apoi o iei din loc....te arunci cu nesat si cu nebunie...in viatza, o iei de la capat cu zambetul pe buze si-ti spui incet ca merita sa incerci inca o data...si iar si iar

simplu

2007-08-30T01:28:00.001-07:00

Ce simplu si frumos este sa fii fericit! Pai daca e asa de ce nu o facem?? De ce nu ne oprim in fiecare zi...macar un moment si sa ne spunem noua si celor cu care suntem: Sunt fericit! ....Va zic eu...ei se vor uita la tine cu un zambet ciudat in coltul gurii si cu o privire mirata si o sa intrebe: Da? Dar de ce? ...pai nu stiu, asa pur si simplu....e foarte usor si mi-a venit mie sa zic: sunt fericit...ca exist, ca stau cu voi la masa, ca afara este cald si soare, ca pot sa va vad, ca pot sa va ascult, ca voi v-ati oprit un minut din ceea ce faceti si m-ati ascultat cand v-am spus ca sunt fericit...si-apoi v-ati mirat, ati zambit... si-am luat-o toti de la capat cu ceea ce faceam...dar clipa aia a ramas si ea agatata in vietile noastre si peste ani si ani cand o sa o cautam o vom gasi si ne vom bucura de ea zicand...stii, atunci dupa amiaza aia...frumoasa si calda cand am spus ca sunt fericita

vineri

2007-08-30T01:26:00.000-07:00

Vinerea....nu-mi place cum suna....mmmm....dar imi place la nebunie cum se simte...incepi sa ai un feeling de libertate asa dulce de nici nu stii de unde a venit si cat o sa dureze...te gandesti ce o sa faci azi, ce o sa faci sambata, cu cine te vezi, cu cine razi, cu ce iti umpli sufletul, ce muzica o sa asculti, cata dragoste o sa faci, cat o sa bei, unde te duci....hmmmm ce frumos e vinerea!

pantoful rosu

2007-08-30T01:25:00.001-07:00

Un pantof rosu nu este un simplu pantof rosu...este un pantof sexy in care daca te chinui un pic poti sa bagi cateva amintiri superbe...un sarut fugar furat de la un strain, un pahar de wiski cu energizant, o melodie senzuala careia nu-i mai stii numele, o senzatie stranie pe care nu stii de unde sa o iei. Si-apoi un pantof rosu provoaca multe comentarii, multe priviri ascunse si ganduri la vedere...dar nici un pantof rosu nu poate substitui senzatia ununi pahar de vin rosu la lumina lumanarii

fara rima

2007-08-30T01:22:00.004-07:00

Cu fatza-n palma stau si ma gandesc
La tot ce-a fost si eu nu-mi amintesc...
La glasul tau, la firea ta cea buna
La zambetul timid si la un clar de luna
Te vreau de mor si nu stiu cum sa-ti spun
Si mor de dor si nu stiu cum s'arat
O zi iar trece, o noapte, ink una
Si sufletu-mi de jos nu pot s'adun
E rupt bucati, cazut si prafuit
Din ziua-n care trist si bun...m-ai parasit

Gia

2007-08-30T01:22:00.003-07:00

Viata si moartea...energia si pacea. Suferintele care mi-au ars si mi-au speriat sufletul. Totul a meritat pentru ca mi s-a permis sa merg pe unde am mers...adik prin Iadul de pe Pamant si prin Paradisul de pe Pamant...inapoi, din nou, in, sub, printre ele, prin ele, in ele si deasupra lor....

Ploaia

2007-08-30T01:22:00.001-07:00

A fost o zi in care ploaia mi-a soptit incet si ametitor la ureche, apoi tare din ce in ce mai tare, atat de tare incat pentru o saptamana n-am mai auzit decat rapaitul ei asurzitor si m-a udat atat de mult si de adanc incat imi simteam sufletul in mine cum se ineaca, se ineca inautrul meu iar eu il simteam cum moare si incercam sa-l trag afara, sa-l scot din mine si sa merg cu el pe'afara, sa-l scot din mine si sa-l usuc la soare, asa cum usuci o pereche de blugi. Dar nu era soare, nu erau stele, nu era nici vant care sa sufle asupra lui, era doar sufletul meu, scos din mine si aratat tuturor care vroiau sa-l vada....era insa prea tarziu...nu mai era nimeni acolo, plecasera toti cu soarele, cu stelele si cu vantul...Am ramas numai eu si cu ploaia

am fost...

2007-08-30T01:20:00.000-07:00

Am fost si aici...si-acolo, am trait.Am plans, am ras....am stat si-am si iubit Acum ma duc, iar vin si plec si intru, ies..Te caut si te strig...te chem si te privesc Esti tu, te stiu, te-am asteptat demult De-atata de demult incat, cand ma trezescAbia astept ca pana-n suflet sa-ti privesc Sa te ating, sa te imping, buzele-ti sa-ti strivesc...Si-apoi usor, si lin in patu-mi... sa te parasesc

Imi place sa cred

2007-08-30T01:09:00.000-07:00

Imi place sa cred ca inima mea va trai si dupa mine...atunci cand nu o sa mai fiu eu...oricare dintre cei pe care i-am iubit sau oricare dintre cei care ma iubesc, ar putea sa inchida ochii si sa-mi simta inima inauntrul lor...ce bine ar fi si ce minunat, ca atunci cand iubesti pe cineva...sa fie asa de usor (precum ai bea o cafea buna) sa inchizi ochii si apoi sa ii deschizi si omul de care ai nevoie sau care ar avea nevoie de tine sa apara acolo si totul sa fie ok....sa inchizi ochii si in loc de intuneric si de frig, sa fie lumina si o caldura placuta care sa te mangaie si sa te invaluie si sa iti dea un sentiment de nesfarsita dragoste si de nemuritoare fericire, sentimentul ala ca toate planurile ti-au iesit asa cum trebuia, ca ai reusit sa nu dezamagesti pe nimeni si ca nimeni nu te-a dezamagit.....mmmm....ce bine ar fi.

reality bites

2007-05-29T06:13:00.000-07:00

Once upon a time....incepusem sa stiu ceea ce simt, si dintr-o data gandurile mi s-au invalmasit sarmanele, de parca le-ar fi luat cineva de la capatul de sus...le-a ridicat si le-a amestecat ca pe niste spaghete, si cand credeam ca nu o sa mai inteleg nimic din viatza asta, dintr-o data mi s-a facut lumina, curat si profund si am inceput sa inteleg cine sunt, de unde vin si incotro o sa ma duc, pe cine sa iau cu mine, cat sa stea, de ce sa stea, am inteles ce caut eu aici, de ce am venit, cat o sa stau, cu cine o sa imi petrec timpul si cat o sa imi petrec razand, cat o sa-mi petrec plangand, cat timp sa ma gandesc profund la sensurile incalcite ale vietzii si daca o sa fac asta de ce o voi face si pentru ce motiv ascuns pe care nu stiam unde sa il xaut si daca vreodata o sa il gasesc....apoi.....s-a mijit o raza de soare prin fereastra mea acoperita toata numai de flori cataratoare, care sa catara ca nebunele catre cer dar nici macar nu stiu de ce o fac, pentru ele sau pentru cer....si cum spuneam s-a mijit raza aia de soare si eu m-am trezi uimita si fericita cu o singura intrebare: am gandurile invalmasite sau o ard aiurea numai in vise absurde?

de prin ...lume...adunate

2007-05-29T03:32:00.000-07:00

"Pentru cei care îmi plac, nu pot găsi un numitor comun; pentru cei pe care îi iubesc, am găsit unul: toţi mă fac să râd." Wystan Hugh Auden

"Te iubesc pentru că eşti şi simt o enormă fericire la gândul că sunt o fărâmă din intunericul ce-ţi sporeşte lumina. " Mariana Fulger

"Mi-e frica sa-mi indeplinesc visul si pe urma sa nu mai am niciun motiv sa traiesc." Paulo coelho

Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi."Octavian Paler

Happy mood!

2007-05-28T22:47:00.000-07:00

Pai ma gandeam ce poate sa-mi creeze mie un happy mood....intr-o dimineatza de martzi cum e cea de azi: ploaia racoroasa care spala mizeria de la noi de pe strazi si de la noi din suflete, sa ma trezesc devreme sa-mi fac o cafea (sau ness), sa-mi aprind tigara de dimineatza, sa deschid geamul, sa ma imbrac cu miscari lenese dar totusi cu un pic de graba, sa ma urc in masina mea cea sexy....si sa dau drumul la muzica....prima melodie "SUPREME"....a lui Robbie....apoi dau mai tare......si plec.....the rest is history :))

Agitatie

2007-05-28T01:22:00.000-07:00

Poate imi spune si mie cineva........daca cineva citeste blogul asta al meu (desi am zis ca n-o sa-mi fac niciodata ..iata ca mi-am facut), de ce am in mine o continua agitatie. De exemplu: daca sunt aici, as vrea sa fiu acolo, daca fac asta ...as vrea sa fac altceva, daca am pantofi albi as vrea sa fi avut rosii...ma agit tot timpul...chiar si cand stau....ma gandesc ca totusi...sigur trebuie sa fac ceva, sa ma duc undeva, sa vb cu cineva, sa vb cineva cu mine....de ce pierd timpul...asa mi se pare...ca-l pierd....cand locuiam in Olanda, vroiam acasa, cand sunt acasa vreau in Olanda, daca sunt afara....as vrea sa fiu in casa, daca dorm vreau sa ma trezesc.....what the fuck>?

still me

2007-05-24T05:09:00.000-07:00

Scriu cu rosu ca asa imi vine sa scriu cand scriu despre mine...pt ca ma agit tot timpul, chiar si cand dorm...pt ca sunt taur, pentru ca sunt nascuta de 1 mai, penc'a imi place sa cred ca sunt pasionala, pt ca imi place culoarea asta...pt ca sa ma vada toata lumea mai bine...si pt ca as ma avea o mie de motive sa scriu despre culoarea asta....

incitant

2007-05-24T05:03:00.001-07:00

Sa provoci...sa fii provocat....sa ai un crash de moment...sa te pierzi in privirea cuiva strain...si cineva sa se piarda pentru moment in privirea ta....sa atingi ceva ce nu ai mai atins demult...sa astepti cu nerabdare dimineatza ca sa faci ceva interesant....sa cunosti oameni care sa-ti schimbe perceptia despre viatza...sa se intample ceva intr-o zi care ti se pare seaca si brusc totul sa devina incitant...sa intinzi mana si cel iubit sa fie langa tine.....sa ai ochii sa vezi frumosul de langa tine...sa vezi marea....sa calci pt prima oara pamantul unei tari straine...sa schimbi prima vorba cu cineva cu care doreai demult sa vb.....sa faci ceva ce nu credeai sa ai curaj sa fac si brussssccc totul sa devina EXCITANT DE INCITANT!!!!

Ploaia

2007-05-24T05:02:00.001-07:00

Gia

2007-05-24T05:01:00.000-07:00

Just me

2007-05-24T04:46:00.000-07:00

Iaca am aparut si eu pe'aici....cam tarziu, cam devreme? cam trista? cam seaca? incercand sa o iau de la capat, nestiind unde e capatul...inca sperand in glorie, bucurandu-ma de mine, de ei, de tigara de dimineatza, de cafeau buna, de un zambet fugar, de nelinistea cu care ma trezesc dimineatza ca sa incep ziua cat mai repede, sa rad, sa fac misto, sa o vad pe mama, sa-l vad pe razvan, sa-mi sun prietenii, sa vad o tara noua, sa ma descopar, sa te descopar....sa tac cand ar trebui sa vorbesc, sa vorbesc cand ar trebui sa tac....